De ce se spală tratamentele la ploaie și cum eviți repetarea stropirilor
De ce se spală tratamentele la ploaie și cum eviți repetarea stropirilor
Ai stropit dimineața, ai făcut treaba bine, cu doza corectă și acoperire uniformă. Peste patru ore vine o ploaie de vară, scurtă dar puternică. A doua zi te uiți la parcelă și îți pui întrebarea care revine în fiecare sezon: mai are efect tratamentul sau trebuie să reiau totul?
Este una dintre cele mai costisitoare incertitudini din activitatea unui fermier. O repetare inutilă înseamnă produs consumat degeaba, combustibil, ore de tractor și presiune suplimentară de selecție asupra patogenilor. O repetare omisă înseamnă, de multe ori, o infecție instalată care va costa mult mai mult de tratat.
În acest articol vezi ce se întâmplă efectiv cu substanța activă atunci când plouă, de ce unele produse rezistă și altele nu, și cum poți muta problema din zona ghicitului în zona controlului, folosind un adjuvant pentru tratamente fitosanitare.
Ce se întâmplă cu tratamentul după stropire
După ce soluția ajunge pe frunză, urmează o etapă scurtă și decisivă, în care se decide cât din produsul aplicat va ajunge efectiv să lucreze.
Prima problemă este acoperirea. Frunzele majorității culturilor au o cuticulă cerată, hidrofobă, care respinge apa. Picăturile se strâng în perle și se rostogolesc de pe suprafață, mai ales pe frunze lucioase precum cele de varză, mazăre, ceapă sau rapiță. O parte din soluție cade pe sol înainte să apuce să se usuce, iar acoperirea reală este mai mică decât cea calculată.
A doua problemă este uscarea. Până când depozitul de substanță se fixează pe suprafață, produsul rămâne vulnerabil. La temperaturi mari și umiditate scăzută, o parte se pierde prin volatilizare, adică trece direct în atmosferă. Este un fenomen important mai ales la substanțele cu presiune de vapori ridicată și la stropirile făcute la amiază.
A treia problemă este degradarea. Radiația ultravioletă descompune multe molecule active, în special insecticide, iar procesul începe imediat după aplicare. Cu cât produsul stă mai mult expus, cu atât concentrația utilă scade.
Iar peste toate acestea vine ploaia, care spală mecanic depozitul rămas pe frunză.
Cât de repede se spală un tratament
Nu există un răspuns unic, pentru că rezistența la spălare depinde de mai mulți factori care se combină.
Timpul scurs de la aplicare
Este factorul cel mai important. Majoritatea produselor au nevoie de un interval de uscare, în general între una și trei ore, pentru a forma un depozit stabil pe frunză. O ploaie care vine în prima oră după stropire poate îndepărta o parte foarte mare din substanța aplicată. Aceeași ploaie, venită după șase ore, produce pierderi semnificativ mai mici.
Tipul de produs
Produsele sistemice, care sunt absorbite în plantă, devin practic imune la spălare odată ce au pătruns în țesut, adică de regulă după două până la patru ore. Produsele de contact, care rămân pe suprafață și acționează ca o barieră, rămân expuse spălării pe toată durata lor de acțiune, adică zile întregi. Fungicidele preventive de contact sunt cele mai vulnerabile categorii.
Cantitatea și intensitatea ploii
Contează mai mult intensitatea decât cantitatea totală. O aversă de 10 milimetri căzută în 15 minute spală mult mai agresiv decât 20 de milimetri de burniță răspândită pe o noapte întreagă, pentru că energia cinetică a picăturilor mari desprinde mecanic depozitul de pe frunză. Grindina, evident, este cazul extrem.
Cultura și stadiul de vegetație
Frunzele netede și cerate rețin mai puțin decât cele păroase sau rugoase. Într-o cultură cu masă foliară deasă, frunzele de la bază sunt parțial protejate de cele superioare, deci pierderea nu este uniformă în profil.
Ce se pierde de fapt: costul real al spălării
Merită pus în cifre, pentru că discuția devine mult mai clară.
Un tratament spălat înseamnă costul produsului pierdut, la care se adaugă costul repetării, adică încă o doză, combustibil, uzura utilajului și manopera. Sunt două costuri, nu unul.
Apoi apare costul biologic. Repetarea tratamentelor crește presiunea de selecție și accelerează apariția rezistenței la fungicide și insecticide, mai ales atunci când se repetă aceeași substanță activă. Un fermier care repetă des ajunge, în câțiva ani, să lucreze cu produse care nu mai funcționează la fel de bine.
Există și un cost agronomic, mai greu de măsurat. Intrarea suplimentară în cultură înseamnă tasarea solului, pierderi mecanice de plante pe urmele de tractor și, uneori, imposibilitatea de a intra deloc, pentru că terenul este prea umed exact după ploaia care a impus repetarea. În acele zile, cultura rămâne pur și simplu neprotejată.
Și, cel mai important, costul ratării ferestrei de tratament. La bolile cu evoluție rapidă, precum mana la viță de vie sau la cartof, două zile de întârziere pot transforma o infecție incipientă într-una generalizată.
Cum reduci pierderile: măsurile de bază
Înainte de orice produs adăugat în soluție, câteva reguli simple aduc deja o îmbunătățire vizibilă.
Urmărește prognoza pe intervale scurte, nu pe zile. Nu contează dacă plouă mâine, contează dacă plouă în următoarele patru ore. Un decalaj de două ore la momentul stropirii poate schimba complet rezultatul.
Stropește dimineața devreme sau seara. Temperatura sub 25 de grade și umiditatea atmosferică mai ridicată încetinesc uscarea prea rapidă a picăturilor și reduc volatilizarea, iar absorbția produselor sistemice este mai bună.
Verifică pH-ul apei din soluție. Apa dură sau alcalină, cu pH peste 8, degradează prin hidroliză o parte din substanțele active încă din rezervor, uneori în mai puțin de o oră. Este o pierdere care se produce înainte ca soluția să atingă planta.
Reglează volumul de apă și presiunea. Volumele excesive duc la scurgerea soluției de pe frunză, iar picăturile prea fine se pierd prin derivă. Un compromis rezonabil, adaptat culturii, îmbunătățește retenția.
Aceste măsuri ajută, dar au o limită clară. Ele reduc pierderile din primele ore și nu pot face nimic împotriva unei ploi care vine peste trei zile, când tratamentul de contact trebuie să fie în continuare pe frunză.
Adjuvanții: de la ajutor la protecție reală
Aici intervin adjuvanții, iar prima clarificare necesară este că nu toți fac același lucru. Categoria este adesea tratată ca un tot unitar, ceea ce duce la alegeri greșite.
Surfactanții, numiți și agenți de umectare, reduc tensiunea superficială a picăturii. Efectul lor este de acoperire: picătura se întinde în loc să se strângă în perlă, iar suprafața tratată crește semnificativ. Rezolvă problema aderenței inițiale, dar nu oferă protecție împotriva ploii de peste două zile.
Agenții de penetrare facilitează trecerea substanței active prin cuticula cerată către interiorul plantei. Sunt utili la produsele sistemice și la fertilizanții foliari, unde absorbția este esențială.
Adezivii, numiți și stickeri, formează o peliculă care fixează substanța activă pe frunză și o protejează de spălare. Aceștia sunt cei care rezolvă efectiv problema din titlul acestui articol.
Antiderivă și antispumanți rezolvă probleme de aplicare, nu de eficacitate a tratamentului.
Cei mai buni adjuvanți combină mai multe funcții. Un produs care asigură simultan dispersie uniformă, penetrare și fixare acoperă tot lanțul de pierderi, de la momentul stropirii până la ploaia de peste o săptămână.
Cum funcționează un adjuvant pelicular pe bază de rășini de pin
Cea mai eficientă soluție din categoria adezivilor o reprezintă produsele pe bază de rășini naturale de pin, iar mecanismul lor merită înțeles, pentru că explică diferența de performanță.
Un adjuvant natural cu rășini de pin precum NU-FILM P acționează în două etape distincte.
În momentul aplicării, îmbunătățește dispersia soluției pe suprafața foliară. Picăturile se întind uniform în loc să se rostogolească, contactul dintre substanța activă și frunză crește, iar penetrarea produsului în plantă este facilitată. Practic, mai mult din ce ai pus în rezervor ajunge unde trebuie.
La aproximativ o oră de la aplicare, sub acțiunea razelor solare, rășinile polimerizează și formează pe suprafața frunzei o peliculă fină, elastică, semipermeabilă și insolubilă în apă. Această peliculă înglobează depozitul de substanță activă și îl fixează pe frunză.
Rezultatul este o protecție de 7 până la 10 zile împotriva spălării de către ploaie și împotriva altor factori externi, adică exact intervalul în care un fungicid de contact trebuie să rămână funcțional. Pelicula reduce simultan volatilizarea și degradarea sub acțiunea razelor ultraviolete, ceea ce înseamnă că durata reală de acțiune a fungicidelor și insecticidelor crește.
Un aspect important, care apare adesea ca întrebare: pelicula este semipermeabilă, deci nu afectează fotosinteza și evapotranspirația plantei. Nu este vorba despre o folie care sufocă frunza, ci despre un film elastic care lasă schimbul gazos să continue normal.
Aplicația la erbicidele preemergente
Există un beneficiu mai puțin cunoscut, dar valoros pentru cultura mare. Erbicidele preemergente peliculare funcționează prin formarea unui strat activ la suprafața solului, care blochează germinarea buruienilor. Problema lor este levigarea: o ploaie abundentă poate deplasa substanța activă în straturile inferioare, unde nu mai are efect asupra semințelor de buruieni și unde poate ajunge în contact cu sistemul radicular al culturii.
Adjuvantul pelicular contribuie la menținerea erbicidului în stratul superficial, prevenind levigarea și crescând astfel eficiența tratamentului preemergent.
Cum se folosește corect
Câteva reguli practice, importante pentru a obține efectul așteptat.
Doza recomandată este de 0,3 litri la hectar, indiferent de volumul de apă folosit. Nu este un produs care se dozează după concentrație, ci după suprafață.
Ordinea în rezervor contează. Adjuvantul se adaugă după ce produsul fitosanitar sau fertilizantul foliar a fost dispersat corespunzător, cu agitatorul pornit.
Compatibilitatea este esențială de verificat. NU-FILM P nu se utilizează împreună cu fungicidele cuprice, iar între cele două tratamente se recomandă un interval de pauză de 30 de zile. Este restricția principală de reținut atunci când îți construiești programul de tratamente pe sezon, mai ales în viticultură și pomicultură, unde cuprul este frecvent folosit.
Momentul aplicării trebuie să permită polimerizarea. Produsul are nevoie de aproximativ o oră și de lumină solară pentru a forma pelicula, deci o stropire făcută cu puțin timp înainte de ploaie nu îi va permite să lucreze. Regula practică este să lași cel puțin două ore între aplicare și prima ploaie prognozată.
Combinațiile utile includ practic tot spectrul de tratamente foliare: fungicide de contact și sistemice, insecticide, fertilizanți foliari și biostimulatori, unde efectul de aderență și penetrare crește direct eficiența aplicării. La fertilizanții foliari, în special, o parte importantă din soluție se pierde în mod obișnuit prin scurgere de pe frunză, iar adjuvantul corectează exact această pierdere.
Pentru fermele care lucrează în sistem certificat, natura produsului, adică rășini naturale de pin, îl face compatibil cu abordarea din categoria soluțiilor ecologice, însă certificarea concretă se verifică întotdeauna pe eticheta produsului și în lista organismului de certificare.
Când merită cel mai mult
Nu orice tratament are nevoie de adjuvant pelicular. Situațiile în care investiția se recuperează cel mai clar sunt următoarele.
Sezoanele cu ploi frecvente și imprevizibile, adică primăvara târzie și începutul verii, când ferestrele de stropire sunt scurte și prognoza se schimbă de la o zi la alta.
Tratamentele preventive cu fungicide de contact, care trebuie să reziste pe frunză între aplicări, în viță de vie, pomi fructiferi, cartof și legume.
Culturile cu frunze cerate, precum varza, ceapa, mazărea și rapița, unde retenția naturală a soluției este redusă.
Programele cu intervale lungi între stropiri, unde ultimele zile de eficacitate sunt cele mai fragile.
Aplicările costisitoare, în care produsul fitosanitar reprezintă o valoare mare pe hectar și pierderea prin spălare este proporțional mai scumpă.
Parcelele greu accesibile, unde o repetare de tratament este dificil de organizat logistic.
Spălarea tratamentelor nu este un accident, ci un proces previzibil, care depinde de timpul scurs de la aplicare, de tipul produsului și de intensitatea ploii. Fiind previzibil, poate fi gestionat.
Prima linie de apărare rămâne organizarea corectă a stropirii: prognoză urmărită pe ore, aplicare dimineața sau seara, apă cu pH corectat și volum adaptat. A doua linie, cea care acoperă zilele următoare, este adjuvantul pelicular, care fixează substanța activă pe frunză și îi menține eficacitatea timp de 7 până la 10 zile.
Diferența dintre un program de tratamente care funcționează și unul care se repetă la fiecare aversă se rezumă, de multe ori, la 0,3 litri la hectar. Dacă vrei să reduci numărul de intrări în cultură și să te bazezi pe tratamentele deja aplicate, un adjuvant pelicular pe bază de rășini de pin este cea mai directă cale.